Îngerul Cărților

Originile editurii StoryCraft Publishing

Asta este una dintre poveștile alea care mă fac să înghit în sec și să mi se umezească ochii. Deși nu are nimic tragic în ea.  

Toată viața m-am înconjurat de cărți, încă de când eram copil și nu ajungeam cu capul la clanță. Era modul meu de a “evada” din realitatea pe care o aveam, de a imersa în poveștile pe care le citeam.

Oriunde plecam de acasă pentru mai mult de o zi, îmi umpleam un ghiozdan întreg cu cărți. Eram abonat la mai multe biblioteci deodată. Și primul lucru pe care îl făceam, atunci când ajungeam la cineva acasă, era să mă postez în fața bibliotecii lor, cu capul aplecat la 45 de grade, încercând să deslușesc titlurile de pe cotorul cărților.

Biblioteca din casa părinților mei era una imensă, “comunistă”, masivă, plină de cărți de toate felurile: groase sau subțiri, noi sau jerpelite, întregi sau cu pagini lipsă. Nu conta. Îmi făceam tabele pe titluri și autori și le aranjam în funcție de preferințe (dacă îmi plac sau nu + câteva rafturi cu cărțile pe care încă nu le citisem).

Biblioteca aia era greu de mulțumit, pentru că citeam mult (câte 3-4-5 cărți în paralel, mereu).

Într-o zi, cel mai bun prieten pe care îl aveam, cel de la care furam cărți de Sandra Brown, m-a anunțat grav:

“Băi, facem curățenie în casă și aruncăm toate cărțile!”

Am ramas blocat. Mereu îl invidiasem pentru biblioteca lui. El era cel care avea toată colecția cu Sven Hassel, de exemplu. Rafturi întregi.

“Cum adică le aruncați?”

“Pur și simplu. Ne-am luat mobilă nouă și am pus toate cărțile din mobila veche în saci.”

Am înghițit în sec și i-am spus atunci:

“Păi… nu mi-i dai mie?”

Și uite așa, copilul de școală generală a început să care saci de cărți pe străzile din Apărătorii Patriei. Mama lui, care mă cunoștea foarte bine, mi-a zis, când am luat ultimul sac:

“Și noi, care voiam să îi aruncăm la ghenă. Ești un fel de înger al cărților, știai asta?”

O simplă replică. Dar a rămas agățată, undeva în spatele creierului.

În 2020 această replică s-a materializat într-unul dintre cele mai frumoase proiecte care mi-au fost date pe mână. Ne-am adunat o mână de nebuni, toți, și am pus la cale proiectul Storycraft, în plină pandemie. 

Au fost mulți care s-au uitat la noi cu scepticism, iar începutul a părut că le dă dreptate. Am avut un start ceva mai greu, până ne-am reglat procesele, până am înțeles cum să facem lucrurile la un nivel profesionist. 

Dar apoi, creșterea a fost fulminantă. 

Pentru asta a fost nevoie să înțelegem care sunt problemele de fond, cu care ne confruntăm:

🔎 autorii, în primul rând, sunt prea puțin sprijiniți sau protejați în piața de carte din România;

🔎 nu există meserii care sunt esențiale în piețele de carte din afară (sau sunt prea puțin înțelese), cum ar fi cea de agent literar sau de editor consultativ, care face developmental editing; 

🔎 în România accentul cade mai mult pe stil și corectură, mai puțin pe noțiunea de developmental editing și scene by scene editing, procese de editare consultative și mult mai implicate în relația cu autorul și în sprijinirea lui;

🔎 autorii nu trăiesc neapărat din scris (există o acceptare de facto că un artist moare de foame), iar acest lucru îi face destul de predispuși greșelilor și cinismului.

De partea cealaltă, piața de carte la nivel mondial bate recorduri după recorduri. În acești ani, contemporani nouă, sunt cele mai multe cărți vândute din istorie, la nivel global, an de an. Este o pantă ascendentă, un consum nemaiîntâlnit, cartea fizică fiind, în continuare, cea mai populară, ca format. 

Primul lucru pe care l-am învățat în editură a fost că NU ESTE ADEVĂRAT CĂ OAMENII NU CITESC. Ei citesc chiar foarte mult, dar e nevoie de o mai mare responsabilitate din partea celor care scriu. Iar din partea celor care editează – e nevoie de înțelegerea rolului extrem de important pe care îl joacă în economia acestui joc. 

Poveștile TREBUIE să te lase fără aer, să se lase citite cap-coadă, într-un timp record, să te pună pe gânduri și să trezească reacții emoționale necontrolate. Au nevoie să te facă să râzi, să plângi, să oftezi, să speri, să gândești. 

Iar scopul nostru este să publicăm cărți care schimbă minți, suflete, destine. Cărți “espresso”, care se citesc ca și cum ai da pe gât un shot tare de cafea, la prima oră a dimineții.

Avem cinci elemente pe care ne concentrăm:

Procesul este precum o buclă de feedback.

🔥 Autorii noștri sunt interni, fac parte din comunitate (nu acceptăm autori externi, pentru că noi creăm identități de scriitori și încercăm să îi educăm și să îi sprijinim pe termen lung). Facem formări în direcția asta, ateliere, creăm contexte de feedback, ca să întărim abilitățile lor de scris. Există consultanți care îi sprijină, editori, procese pe care se bazează etc.

🔥 Manuscrisul este atent prelucrat, odată ce este preluat de un editor. Este citit cap-coadă, se intervine cu notițe și fișă de revizuire, cu observații atât structurale, cât și la nivel de execuție. În funcție de calitatea inițială, unele manuscrise sunt revizuite sau rescrise de mai multe ori, până să ajungă la stadiul de publicabil.

🔥 Editorul este un om extrem de pasionat de storytelling și format în direcția asta. Nu este doar un om de litere, ci este un povestitor! Creează relație cu autorul, îi dă feedback, de multe ori în timp real, îl ghidează către următoarele cărți, în funcție de ce se întâmplă în piață. La noi în editură, editorul este mai degrabă un consultant, care are cunoștințe extrem de vaste despre cum să scrii.

🔥 Cartea intră în etapa de “împachetare & marketing”, încercând să o aducem într-o formă cât mai atractivă pentru publicul nostru. Deși pare o sarcină banală, este una dintre cele mai importante, mai ales în contextul nostru de piață. Dacă cititorii nu recunosc cartea, ÎNAINTE DE A O CUMPARA, ca având o poveste bună, șansele ca ea să fie vandabilă sunt aproape de zero.

🔥 Cititorul este extrem de important (tu ești extrem de important!). Fiecare feedback, fiecare comentariu în social media pe care îl primim, fiecare recenzie – se transformă mai departe într-un proces de învățare pentru autor. Astfel încât el să revină cu o nouă carte. MAI BUNĂ.

Suntem într-un război cultural. Cel puțin noi așa percepem. Și avem de gând să îl ducem până la capăt.

Părerea mea este că noi, ca români, nu avem o piață de carte puternică pentru că scriitorii noștri scriu din hobby (în timp ce se întrețin din altceva). Nu au mintea conectată la scris 24/24.

Iar visul nostru este ca, la un moment dat, cu ajutorul tău, ca cititor, să avem autori care trăiesc doar din asta.

Iar pentru tine, dorința noastră este să ții în mâini cărți așa cum nu ai mai întâlnit. Care vibrează, care vorbesc cu tine, care îți ard mâinile și mintea, pe măsură ce le parcurgi. 

Visul nostru este ca tu să ai parte de cărți capabile cu adevărat, care să schimbe minți și să miște suflete. 

Aceasta este misiunea noastră, în România. 

Aceasta este povestea din spatele Storycraft. 

În ce credem noi. 

Al tău înger al cărților🙏,

Daniel Zărnescu